Medicul electronic

Cu opt decenii in urma, in anul 1924, pe coperta revistei americane Radio News a aparut fotografia unui pacient care vorbea de pe patul sau de spital, prin intermediul unui transmitator electronic, cu un medic aflat intr-o alta locatie. Aceasta fotografie s-a dovedit aproape profetica, anticipand aparitia telemedicinei. Ulterior, telemedicina si-a castigat un loc de invidiat in lumea medi­cala, devenind una dintre ramurile cu cea mai rapida dezvoltare.

Pe scurt, este vorba de transferul la distanta al informatiilor cu caracter medical, incluzand aici sunete, imagini video si fotografii la rezolutie inalta. Tehnologiile de comunicatie variaza de la obisnuitele linii telefonice la satelit, iar posibilele aplicatii – de la simpla convorbire telefonica intre pacient si medicul sau, la chirurgia efectuata de roboti comandati de la distanta. In chip remarcabil, telemedicina nu a ramas un fenomen izolat, rezervat doar societatilor dezvoltate, ci a ajuns in mai toate colturile lumii, de la cele mai sarace clinici indiene, la cele mai indepartate adaposturi din Alaska.

• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ
• De la nopți obositoare, la coșmaruri: cum ne dă peste cap consumul de alcool

Telemedicina la domiciliu
» Avand in vedere tendinta accentuata de imbatranire a populatiei din Marea Britanie, „ingrijirea la distanta“ a intrat pe lista de prioritati a sistemului de asistenta medicala din aceasta tara. In ianuarie 2003, la Belfast, in Irlanda de Nord, a fost pusa in practica o initiativa temerara: pacientii aflati inca in conva­les­cen­ta au fost incurajati sa renunte la asistentele medicale care ii ingrijeau la domiciliu. In acest scop, au fost construite locatii speciale, unde bolnavii erau ingrijiti in functie de starea si necesitatile fiecaruia.

Pe langa obisnuitele facilitati pentru persoanele cu handicap, fiecare pacient avea un televizor special, dotat cu o conexiune de mare viteza la internet, in scopul comunicarii la distanta cu medicii. Telemedicina este bine reprezentata si in Statele Unite. Dispozitive specifice monitorizeaza temperatura bolnavului, pulsul, presiunea sangelui, dupa care datele sunt transmise la centru prin intermediul unui echipament de comunicatie ambidirectional, care permite inclusiv vizualizarea dozei de insulina dintr-o seringa inainte de injectare.

Rolul tehnologiei poate merge pana acolo incat aceasta sa inceapa sa aduca cu un soi de Big Brother – un computer-asistent, dotat cu un sintetizator de voce, care le cere pacientilor sa se autoexamineze sau sa-si ia medicamentele la o anumita ora. Daca subiectii nu raspund la indemnuri, computerul mareste volumul si repeta solicitarea pe un ton din ce in ce mai ridicat: „Scuzati-ma! Scuzati-ma!“ Daca tot nu primeste raspuns, computerul o alerteaza pe infirmiera bolnavului.

Tratament anticancer la distanta
»Telemedicina vine si in sprijinul bolnavilor care traiesc in zone izolate. De pilda, intr-o regiune rurala din Kansas, SUA, singurul contact al oamenilor cu civilizatia este un avion, care ii poate vizita insa numai in conditii meteorologice favorabile. Pacientii sunt invitati o data pe saptamana la clinica amenajata ad-hoc in orasul cel mai apropiat, de catre Departamentul de Oncologie al Universitatii din Kansas. Acolo, bolnavul se asaza in fata unui monitor si a unei camere video si este pus in direct cu un specialist aflat la sute de kilometri departare.

Clinica e dotata cu aparatura medicala adecvata: un stetoscop modificat, care transmite la distanta bataile inimii si sunetele respiratorii ale pacientului, un dispozitiv cu ultrasunete care produce o ecocardiograma (grafic ce reda activitatea inimii) si o camera capabila sa zoom-eze foarte aproape de pielea pacientului, pentru a surprinde eventuale modificari ale anatomiei acesteia sau anomalii vizibile. Fiecare sesiune de examinare poate fi inregistrata digital, astfel incat medicii sa aiba acces la informatii ori de cate ori au nevoie de ele.